Este 16 martie 2020 și panica se instalează.
Autoritățile declară stare de urgență și asta înseamnă închiderea unor activități. Pentru a avea o imagine cât mai clară a impactului asupra activității din România am luat legătura cu oameni care lucrează în companii de construcții, agricultură, industria extractivă, industria materialelor de construcții, industria energetică, industria prelucrătoare, industria petrolului și gazelor, industria alimentară, etc. Prima întrebare a fost dacă își continuă activitatea și ce măsuri pentru a preveni răspândirea virusului sunt luate.
Concentrarea tuturor s-a îndreptat către regulile de igienă și una dintre provocările pandemiei a fost și este modul în care se realizează instruirea SSM.
Evident accidentele nu au luat pauză în vremea pandemiei, însă a apărut o situație de criză generată de un risc biologic.
Una dintre companiile cu care am discutat a menționat ca măsură reducerea numărului de persoane la sesiunile de instruire. Mi s-a părut relevant și cred că reflectă o mentalitate. Nu oprim instruirea SSM cât timp avem activitate.
Lucrul la înălțime
Nu oprim instruirea SSM cât timp avem activitate.
Cum ați făcut instruirea pe timpul stării de urgență?Păi, am semnat doar fișele!
Pe de altă parte, mai târziu anul acesta, am avut o serie de interacțiuni care mi-au confirmat ceea ce intuiam despre abordarea privind instruirea SSM, dar și abordări care m-au șocat. După starea de urgență am avut o discuție cu un manager H&S și l-am întrebat:
Cum ați făcut instruirea pe timpul stării de urgență?
Păi, am semnat doar fișele!
Lipsa instruirii ne afectează pe toți.
Cum mă afectează pe mine lipsa instruirii la un restaurant, măcelarii, magazine alimentare? Toată lumea pare ca a descoperit mănușile de protecție, doar că sunt folosite și când se schimbă sacul de gunoi, sunt folosite și când se încasează numerar și sunt folosite și când este manipulată mâncarea, aceeași pereche de mănuși (!).
Un exercițiu util ar fi să urmăriți comportamentul celui care vă servește la măcelărie data viitoare. Oamenii nu știu când să folosească mănușile. Exemplul de mai sus l-am trăit de mai multe ori în ultima perioadă și cu siguranță nu are legătură doar cu partea SSM, cumva oamenii despre care vorbesc mai sus au fentat cursurile de igienă sau cursurile de igienă i-au fentat pe ei și pe noi.
Plecând de la ideea că exista o distanță mare între vorbe și fapte am întrebat prieteni și cunoștințe despre ce înseamnă pentru ei instruirea SSM și a rezultat acest tablou.
Ionel (companie petrolieră): La sediu se laudă că le pasă de siguranța noastră însă aici în punctul de lucru nu m-a instruit nimeni.
Mircea (companie servicii client – 3000+ angajați): Pe mine m-au pus să semnez niște foi cum ca am fost instruit, am semnat pe un test care avea încercuite răspunsurile bune și striga o doamnă de la HR la angajare “De asta cu Covid ți-am dat? Semnează și pe asta!”
Mirela (agenție de publicitate): Pe mine nu m-a instruit nimeni niciodată. Știu că sunt carnetele alea albastre.
Diana (companie 1000+ angajați): Când am revenit din concediul de maternitate mi-au dat fișele să le semnez și întrebând dacă facem instruirea mi s-a replicat “Tu chiar vrei să fii instruită?”
Fișele rămân în mentalul angajatorilor și angajaților ca fișele albastre care trebuie semnate. Pe de altă parte cum vrei ca angajații să trateze acest subiect cu seriozitate și implicare când ei primesc sub nas niște documente pe care trebuie să le semneze fără să înțeleagă despre ce este vorba?
Așadar, pandemia este o oglindă a realității și a digitalizării, astfel avem oportunitatea să fim mai atenți cum se desfășoară lucrurile și mai onești cu noi înșine în ceea ce privește siguranța în muncă.
Cred că fiecare tip de organizație are propriile provocări specifice dependente de provocările propriei organizații, astfel o companie mică unde grija pentru oameni și pentru siguranța lor nu este clar conștientizată Instruirea SSM este și va rămâne o formalitate obligatorie. În cealaltă extremă companiile mari cu puncte de lucru în toată țara va avea o dificultate legată de organizare și consolidare a materialelor de instruire și chiar de utilizare la adevărata valoare a inteligenței colective.
Am grupat modul în care se realizează instruirea SSM și a rezultat această categorisire pe care o putem întâlni în companiile din România:
- Nu avem niciun document (Ce fișe de instruire?, ce evaluare?)
- Semnați fișele albastre și roșii (Dar ne instruiește cineva și pe noi?)
- Uite procedurile și instrucțiunile: Citește-le tu că eu am treabă.
- Am găsit niște videoclipuri și prezentări pe internet – s-ar putea să fie încă plictisitoare și irelevante.
- Avem o campanie cu videoclipuri dedicate problemelor relevante activității pe care o desfășurăm.
- Avem o zonă dedicată unde facem instruire practică cu simulatoare de utilaje.
- Utilizăm tehnologii moderne (realitate virtuală) pentru a face instruirea.
Cum simte lucrătorul fiecare model de mai sus? Care este experiența lui? Se plictisește, crede că ce ii spui e irelevant sau devine conștient de riscurile la care este expus?
Dacă ai nevoie să regândești modul în care se realizează instruirea (materiale, platforme e-learning) aștept emailul tău la sorin@isafety.ro.
